De ce n-aş mai fi medic de familie, azi?

Da, ai citit bine: de ce nu m-aş mai face medic de familie astăzi?

E o întrebare dificilă, neplăcută, pe care mi-o pun mie însumi din ce în ce mai frecvent. Da, eu, cel care mă bucuram că sunt în binecuvântata situaţie de a profesa ceea ce îmi place.

Pe zi ce trece, însă, „Sistemul” (adicătelea, sistemul medical, să ne înţelegem!) se chinuie să îmi scoată fire albe înainte de vreme. Se chinuie să mă convingă că ar trebui să mă car din ţară, că nu am de ce să rămân aici.

Razvan SadFaceAcum ceva vreme, ocârmuitorii au decis că ne trebuie un Sistem Informatic Unic Integrat (SIUI). Drept pentru care Statul a contribuit cu peste 184 de milioane de euro (vezi sursa) pentru a crea premisele informatice. Adică, pentru a comanda un program de calculator care promitea integrarea sistemului medical la nivel naţional.

Şopârla: dacă ar trebui să intru în sistem acum, chestiunea asta mă obligă să cumpăr un calculator, un sistem de operare, un antivirus, şi să asigur o conexiune internet. Costurile mele iniţiale, ar fi, deci:

  • calculator: 1300 lei (ales pentru că: e ieftin, include tastatură şi mouse, include licenţă Windows)
  • monitor: 350 lei (ales pentru că: e cel mai ieftin la data redactării)
  • antivirus: 110 lei/an (ales pentru că: pe ăsta îl folosesc de vreo 10 ani)
  • internet: 40 lei/lună (nedeductibil, că aleg contract pe persoană fizică: e mai ieftin decât să îl deduc!)

Total:1650 lei + 150 lei pe lună. Până acum! Sau, primul an, am de dat 1650 lei + 1800 lei = 3450 lei.

Asta, ca să pot accesa online SIUI. Ca să îmi spună din cache dacă un pacient e sau nu asigurat (că de aia plătesc internet). Şi ca să stocheze toate datele pacienţilor pe calculatorul pe care lucrez (dacă am un calculator acasă, nu pot lucra în paralel de pe ambele: trebuie să copiez baza de date de la cabinet, să o iau acasă, să o import acasă, să lucrez, apoi iar o export, o duc la cabinet, o import acolo, şi muncesc mai departe: halal integrare, nu?).

 

După care Statul a decis că cel mai bine trecem în era digitală. Drept pentru care, semnăm electronic documentele medicale. Bun, progres! Să fie, dar…

De ce niciuna dintre reţetele electronice emise de la începutul SIPE (Sistemul Informatic de Prescripţii Electronice) nu îmi apare în sistem ca fiind eliberată de farmacii? Ah, stai, nu e integrat sistemul. Da, ăla care a costat peste 100 de milioane de euro.

Şopârla: Sunt doar câţiva furnizori de semnătură electronică. Iar semnătura electronică mă costă undeva la vreo 200 de lei pe an. Din bugetul propriu, evident.

Primul an costă deja 3650 lei.

 

CEAS specimen fata CARD

Şi acum, apare minunea cu cardul electronic de asigurat. Altă nebunie, pe care statul a cheltuit vreo 40 de milioane, zic unii. Frumos, ca la străini, zic unii.

Ei bine, în prima zi am stat cu o pacientă 3 ore, şi nu i-am putut iniţializa cardul. A doua zi a fost ceva mai uşor: am stat 4 ore pentru 3 pacienţi. Pentru ce? Şi la ce e bun cardul?

Teoretic, este identitatea virtuală a pacientului şi stochează datele despre el. Dar nu îţi imagina că pot salva mare lucru pe el: cum am spus, capacitatea lui e limitată. Se pot stoca grupa sanguină şi Rh-ul (apropo, nu le poţi afla gratuit: de când s-a renunţat la buletin şi avem carte de identitate, nu mai ai cum afla grupa şi Rh-ul decât contra cost!), bolile cu risc vital, bolile cronice.

Nu te grăbi: nu e pe atât de util, nu pot salva detalii, ci doar codurile din lista celor 999 de coduri – adică un foarte sumar şi aproximativ diagnostic, cum ar fi 634 – Gonartroza; mda, dacă ai un genunchi blocat, ce contează dacă e stângul sau dreptul??). Mai mult, nu pot salva, de exemplu, de când ai boala respectivă – şi nici comentarii despre ea. Doar nişte coduri seci!

Discutabil, se poate salva acordul pentru donarea de organe. De ce discutabil? Pentru că teoretic am nevoie de o declaraţie notarială de la pacient. Cine mai stă să o plătească / dea?

Şopârla pentru medic: cititorul de card costă. Vreo 200 de lei, dacă eşti prea pârlit şi nu vrei să iei pe cel mai ieftin. Şi care probabil te va ţine doar un an (deşi e garantat 2), pentru că e o limită de vreo 5 mii de citiri la cele mai ieftine (o medie de 25 consultaţii pe zi * 20 zile pe lună * 12 luni = 6000 citiri pe an).

Cost total în primul an: 3850 lei.
Atenţie, nu pun la socoteală transport (abonament/carburant), nu pun la socoteală utilităţi (telefon, curent, apă, contracte sterilizare, contracte deşeuri şamd). Mă leg strict de acele cheltuieli pe care le vrea statul de la mine, ca să îşi creeze structura sa „integrată” cu ajutorul muncii mele.

Şi mai există şi o şopârlă morală: motivaţia cardului de asigurat este să se oprească fraudarea sistemului. Altfel spus, eu, Răzvan, plătesc ca să se implementeze sistemul prin care să demonstrez statului că eu, Răzvan, medic,…. NU FUR! Ruşinos, parcă statul de drept se baza pe prezumţia de nevinovăţie – nu pe cea de vinovăţie…

 

Făcuse Adi Grom o socoteală, uşor optimistă zic eu, vizavi de încasările, cheltuielile şi veniturile unui medic de familie, raportat la cei minimum 800 de pacienţi pe care trebuie să îi ai. Astfel, la 800 de pacienţi, venitul lunar ar fi de 850 de lei (din cheltuielile de mai sus, a pus Adi la socoteală doar cei 40 de lei pe lună ai mei pentru internet). Aşadar, dacă îmi deschid azi un cabinet, ar trebui să trăiesc cu aer vreo 4-5 luni ca să plătesc achiziţionarea „infrastructurii integrate” pentru accesarea sistemului. Şi NU pun la socoteală cheltuielile legate de găsirea, amenajarea şi/sau închirierea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea activităţii de medicină de familie.

 

OK… Eu ca medic de familie mi-am asumat acest cost. Mi-am asumat pe deplin, şi (până astăzi) nu m-am plâns de viaţa grea sau sistemul imbecil. Dar vin acum, înnebunit de primele zile de obligativitate de folosire a cardului de asigurat: de ce eu plătesc aproape 1000 de euro ca să fac să meargă un sistem care cheltuie aproape 200 de milioane de euro pentru a veni cu scuza „serverele sunt suprasolicitate”? Ce scuză are onor ocârmuitorul care, în infinita sa înţelepciune, a cheltuit aproape 200 de milioane de euro pentru a eşua? Că doar sistemul a fost proiectat fix pentru ce a fost folosit, nu?

Comunicat CNAS – Sistemul cardului de sănătate este funcţional (4 mai 2015)
(…)”până la orele 13.00 au fost acordate, la nivel naţional, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, 73.246 servicii medicale şi farmaceutice fără accesarea cardului de sănătate şi 43.538 servicii validate cu cardul de sănătate.”(…)

Întrebare: dacă sistemul este funcţional, de ce doar o treime din servicii au fost posibile cu cardul?

 

Comunicat CNAS: 6 mai 2015
Luni, 4 mai 2015: 87.914 servicii validate cu cardul de sanatate si 136.556 servicii acordate fara card
Marti, 5 mai 2015: 226.339 servicii validate cu cardul de sanatate si 183.489 servicii acordate fara card

Întrebare:
(1) Cât de mare va fi „economia” casei de asigurări când (şi dacă) va decide să nu plătească medicii pentru serviciile care nu au fost validate cu cardul?
(2) Cine mă plăteşte pentru timpul pierdut şi nemulţumirea pacienţilor pentru timpul lor pierdut? Că eu obţin teoretic maximum de profit dacă consult un pacient în 15 minute (din care o oră stau să fac pe informaticianul)…

La ce bun cei 11000 de medici de familie din România (vezi sursa – noiembrie 2012) au cheltuit 11 milioane de euro din banii lor?

razvan ingrijorat

Gust amar – de citit şi reacţiile unor colegi şi/sau ale presei (documentate):

Răzvan

Medic de familie. Ecografist. Realizator TV. Speaker. Blogger.
Am si eu niște păreri personale si vreau să le împart cu tine, dar am niste conditii: citeste-le, te rog! Dupa care, hai sa discutam: civilizat, te rog!
Verifica lista de servicii si, daca te pot ajuta, contacteaza-ma!

Curriculum vitae - Servicii - Contact

Toate articolele - pagina mea

Retele sociale:
TwitterFacebookLinkedInGoogle PlusYouTube

11 comentarii despre “De ce n-aş mai fi medic de familie, azi?

Comentează articolul: